Singura promisiune făcută creștinilor în dispensația Noului Testament este că nevoile noastre vor fi satisfăcute [Filipeni 4:19], iar aceste nevoi trebuie să fie, de asemenea, conform voinței lui Dumnezeu. Aceasta se încadrează, de asemenea, în modelul lui Dumnezeu de a satisfăce nevoile poporului Său în [Exodul 16:18]. De exemplu, un creștin nu poate cere lui Dumnezeu să-i furnizeze un Mercedes Benz sau o casă de 1 milion de dolari (cu excepția cazului în care creștinul respectiv a câștigat suficienți bani pentru a achiziționa aceste lucruri prin propria afacere și își poate permite cu ușurință aceste articole), deoarece acestea nu sunt nevoi, ci lux; și o Biserică nu poate crede în Dumnezeu pentru o clădire scumpă, deoarece tornadele, cutremurele, uraganele etc. nu fac distincție între o clădire a Bisericii și casa celor răi.